Omule, cui te inchini?

936b3785478b4dc81f60dbe9c77982bf

Sunt in Budapesta cateva zile. Am fost si  la Viena, o zi. Budapesta mi se pare cu mult mai frumoasa decat multe capitale din Europa, mai frumoasa  decat Viena si Londra. Are un aer aparte, romantic as spune.  Imi place si faptul ca e cosmopolita si ca desi e atat de aproape de noi, parca treci  efectiv dintr-un film in altul  intr-un timp destul de scurt. E o mica revelatie, as spune. Atat de multi asiatici, rusi, englezi, spanioli, francezi si italieni la un loc nu am mai vazut demult. In Viena, multi arabi, insa.

M-a surprins frumos, Budapesta… Cu podurile ei adorabile si romantice luminate de  felinare,   arhitectura veche  a cladirilor in stil corintic, cladiri si castele parca facute din nisip ud si dantelate asa cum faceam noi, copii fiind, pe malul marii.

Umbland pe strazile ei, ma intreb: daca as sta aici? E frumoasa…si frumosul ma inspira si ma face sa-l respir. As trai aici? Raspunsul vine clar din adancul meu: Nu!

Dar de ce? De ce? Oare nu sunt eu o adepta a frumosului? Oare nu este indeajuns sa traim in locuri frumoase care ne inspira, care ne incarca sufleteste? Nu vrem noi oamenii sa fim frumosi? Nu ne dorim locuri frumoase? Iubiti si iubite frumoase? Masini, haine  si case frumoase? Nu ne dorim noi, frumosul in toata plenitudinea lui? Pana la urma ce este frumosul? Si de ce  ni-l dorim atat de mult? Oh, Doamne tu stii cat iubesc eu frumosul..

Privesc statuile de pe cladiri. Le-am observat mai ales, in Viena. Intruchipeaza zei. Zeii antici, stiuti de noi toti, cei greci si romani. Undeva pe catedrale, pe poduri, pe stalpi, multi lei sculptati si ceva dragoni ca sa nu spun dracusori, chiar la intrarea in catedrala Sf. Matias. O catedrala extraordinar de frumoasa si pe dinauntru si pe dinafara. Atat de frumoasa este,  zici ca e o bijuterie gigantica. Parca nu-i vezi sfarsitul si nici inceputul. Si privind la cupolele ei, ai zice ca ajungi in Cosmos direct. Cu un bilet de 5 euro/ persoana. Ca am uitat sa va spun, trebuie sa platesti ca sa intri in ea. Normal, doar e opera de arta si muzeu mai mult decat locas sfant..Ah, sfintenia! Asta era! Defapt asta lipsea! Dar nu conteaza..foarte frumoasa, ce mai! Doamne, tu vezi cata frumusete au creat oamenii, nu??

Cat sunt de mari catedralele si nimeni nu cred ca riposteaza cum se opune lumea la noi,la  Catedrala Mantuirii Neamului.  Ba mai dai si bani sa le vizitezi. Si spre surprinderea mea, o sculptura a Maicii Domnului cu pruncul in care Maica si pruncul sunt negri. Ei asta nu a mai fost frumos. Nu pentru ca erau negri, ci pentru ca erau urati si negri. Nu se deslusea nimic clar din chipurile lor decat mult negru neconturat si fara forma parca. Am poza, pentru doritori.

Nici dracusorii de la intrare nu mi-au placut. Mici dar rai!  Si chiar deasupra intrarii. Am poza si cu ei. Dar inauntru, ce mai..frumos ba ,nene! Arta, nu altceva! Ma minunez, Doamne, cat de creator e omul ..

Frumoase catedrale, frumoase poduri, mai ca mi-as face si eu acasa un pod mai mic macar, dar sa fie cu felinare vechi si culoarea aceea verde, vintage asa. Dar fara zei si fara catei-demoni ..oare de ce i-or fi facut? Trebuia neaparat? Adica..legendele cu zeii mi-au placut foarte mult..dar aveam 10 ani cam atunci. Acum nu prea ma mai atrag zeii din Olimp si nici dracusorii -dragoni care stapanesc lumea. Si totusi, nu pot sa nu ma intreb iar si iar: cum poate dracul crea frumosul? Caci mi-e clar acum ca zeii sunt idolii si ei  au venit cu arta. Ei au adus frumosul pamantenilor. Nu numai frumosul, au adus si patima si dorinta de putere, de stapanire si dominare. Ne-au cucerit cu frumosul, ne-au sedus cu puterea lor si cu lumina lor iluzorie pentru ca apoi sa ne domine si sa ne subjuge in cel mai crunt mod posibil.

Zeii sunt idolii la care ne-am inchinat si inca o mai facem din pacate. Zeii sunt cei la care noi ne inchinam si devenim fii de zei, in loc sa devenim fii de Dumnezeu. Ne-am facut chip cioplit. Ne-am cioplit intregul si am devenit ciopliti precum zeii. A nu-ti face chip cioplit inseamna in viziunea mea simpla, a nu ciobi intregul care ai fost facut sa fii. Nu are legatura porunca aceasta cu icoana sau cu sculptura. Ci cu chipul si asemanarea noastra. Mai suntem noi dupa chipul si asemanarea Domnului nostru intreg? Nu! Ne-am cioplit..ne-am imputinat si am devenit semizei. Ne-am inchinat frumosului, artei, patimilor, sexului, viciilor…si am uitat de Dumnezeul nostru. Ne-am inchinat partilor viciate si am devenit parte viciata.  Mai suntem noi frumosi Doamne, cum ne-ai facut?

Mda… Dracul creaza frumos cand vrea. E cuceritor. E seducator. Are pantofi negri, lacuiti, impecabili, palarie, baston si miroase a parfum fin. Duhneste rau, insa. Sta picior, peste picior, fumeaza trabuc si  e frumos si seducator..Dracul chiar are stil! Imi pare rau sa spun asta..eu care mi-am facut idol atat de des din stil.. Am muscat si eu din marul frumosului de atatea ori. Frumosul si cel care ne vinde acest „frumos” respira prin faptul ca-l idolatrizam. Respira prin noi. Prin noi, cei care ii dam puterea noastra. Ii dam din noi si devenim chip cioplit. Ii dam din noi atunci cand punem frumosul si creatia inainte de Dumnezeu. Ii dam din noi atunci cand punem orice este creat, mai presus de Creatorul, in sine. Ii dam din noi atunci cand devenim patimasi si patima ne domina. Cand traim pentru o mancare buna, pentru o haina de firma, pentru pantofii de firma cu talpa rosie sau pentru a ne vinde cu o imagine buna. Da! El castiga! Si noi, ne imputinam!

Si el? Creste in putere! Si creste…cu fiecare tigara aprinsa. Si creste, cu fiecare ciocolata care ne domina simturile, cu fiecare cafea de dimineata care daca nu o ai, iti rastoarna toata ziua pe dos si-ti da cumplite dureri de cap. Si creste, cu fiecare tablou pictat care te face sa te simti zeu si creator. Si creste cu fiecare kilogram slabit care te face mai miss sau mai mister decat ieri. Si creste…cu fiecare kilometru alergat mai mult ca ieri , tu fiind mai mandru de tine. Si creste…proportional cu muschii tai antrenati la sala, odata cu egoul tau de macho sau de miss Univers. Si creste..mai ales acolo unde simti tu ca stii, ca poti, ca cunosti. Si creste in cariera, in functie, in familie cand domini desi esti dominat de propriile tale frustrari..Si creste..atunci cand esti spiritual si crezi ca iubindu-te pe tine vei deveni dumnezeu. Mai ales atunci creste! El…cel care vinde frumosul, jumulind o parte a sufletului tau, el iti vinde iubirea de sine, te imbata cu ea si in schimb iti ia tot sufletul.Parol!

In orice facem, intr-o zi, de dimineata pana seara, ne inchinam lui, celui care a urzit intreaga creatie cu gandul ca el sa creasca si noi sa ne imputinam.

Ne inchinam la idoli si devenim ciopliti.

Din  chip intreg, am devenit ciob, ciobit, cioplit. De aceea, ne punem masti frumoase din lumina.Pentru ca nu avem curajul sa vedem adevarul caderii noastre de la chip intreg la chip cioplit.

Devenim mai putin decat am fost noi, zi de zi, veac de veac..ne imputinam si el creste, creste, creste..si ne face sa credem ca el nu exista..Culmea! El, maiestrul imaginii, al supraegoului in sine, nu-i pasa ca noi nu ne inchinam lui direct. Lui nu-i pasa. Pentru ca el creste. Care este multimiliardarul caruia venindu-i miliarde in cont zilnic sa-i mai pese de imaginea lui? Sa mai vrea laude si ofrande? A depasit demult aceasta faza..Dealtfel cei care conduc lumea si sunt multimiliardari sunt si discreti de la un moment dat incolo..Nu-i mai preocupa imaginea ci doar puterea. Devin atat de discreti ca noi credem ca ei nici nu exista. Asa si diavolul. A devenit discret. Nu-i pasa ca noi nu-i dam laude in direct. E mai modest ca noi, culmea! Se multumeste cu puterea data de noi, indirect lui. Unii i-o dau pe fata, altii, indirect. In final, primeste de la toti. Unora le da frumusete, stiinta, profesionalism si idei stiind ca  mandria lor, il vor creste pe el. Altora, le da patimi, neputinte, nevoi..deznadejde, frica si teroare. Ia si de la unii si de la altii. El vrea sa creasca, sa ajunga dumnezeu. Dar nu umfla decat balonul iluziei. E jalnic. Si el si noi.

Ma uit pe strazi iar si iar..frumos, ce mai! Arta la tot pasul! Opresc la un magazin. Doamna aude ca vorbim romaneste si ne raspunde in romana, spunandu-ne ca e romanca si ca sta de 6 ani in Budapesta. Apoi trista ne marturiseste: ” Nu mai rezist aici. Oamenii sunt goi. Vreau la mine acasa. Aici ca sa te vezi cu un prieten trebuie sa-ti faci programare cu 1 luna inainte ca la doctor”. Are lacrimi in ochi..Si eu.. Ca suntem din acelasi suflet de neam.

Privesc la catedrale, la frumos, la oameni bine imbracati, civilizati, la cei iubitori de sine care cred ca L-au prins pe Dumnezeu de un picior si imi vine sa strig: Nu va mai inchinati la idoli! Dumnezeu e dincolo de frumos, de creatie, de iubire de sine, de bani, de nevoi, de arta, job, profesie, de patimi, de  orice e creat in sine. Dumnezeu ne vrea intregi ca El! Si nu prin iubire de sine ci prin lepadare de sine.  Dati-va la o parte din voi! Caci sinele vostru hraneste pe altul si desi credeti ca voi cresteti, va imputinati. Nu mai umflati balonul iluziei! Gata! Sa crestem mari, de-acum. Am facut asta destul. Cand eram mici..

Nu intelegeti gresit. Nu inseamna ca trebuie negata frumusetea lumii, arta, capacitatea de creatie a omului, bucuria, iubirea sau durerea si suferinta. Nu trebuie negata creatia in sine, acesta e un pericol foarte mare si cine cade in ispita aceasta, ramane in parte.. Ceea ce mi-ar place sa strig este ca Dumnezeu este dincolo de creatia Lui, asa cum creatorul este dincolo de pictura lui. Sa nu ne facem idol din pictura sau din creatie, nici din sinele nostru care e creat, ci sa ne inchinam Lui, Celui care a facut cerul si pamantul si care s-a facut om pentru noi, pentru a ne reda indumnezeirea pierduta.

Sa fim noi, dar prin lepadare de sine. Nu iubirea de sine  ne apropie de Dumnezeu ci mai degraba, durerea si suferinta. Care dintre voi, indragostit fiind, va avea nevoie de mancare si creatie? Niciunul! Dar dragostea pleaca..e iluzie. Pe Dumnezeu il cunosti in foame, in sete, in durere si suferinta. Asta ne sfinteste si nu bunastarea. Daca ar fi bunastarea indeajuns, toti conducatorii lumii ar fi sfinti. Dar nu-s. Priviti-i. Sunt goi!

Priviti la sfintii nostri! Ei sunt dumnezei! Pe chipurile lor se citeste nevointa, smerenia dar si bucuria sfanta si pacea. Ei sunt plini. Intregi. Prin Hristos si Duhul Lui.  Dar nici ei nu ar fi reusit fara Hristos, Dumnezeul nostru care a venit in lume sa ne refaca chipul si asemanarea primordiala. Sa fim dar intregi ca El. Sa lasam idolii deoparte..asa cum oamenii maturi nu se mai joaca cu papusile..

 

 

 

 

 

 

 

Anunțuri

Pilda cumparatorului bogat

parable-of-talents.jpg

Era odata un om, care in fiecare zi isi dorea sa castige mai multi bani…Nu era sarac. Era un om care traia si o ducea bine. Insa niciodata nu se multumea cu putin. Isi dorea mai mult si reusea de la o zi la alta, sa stranga ceva avere.

Intr-o zi, ajunse la usa lui un strain.

-Buna sa-ti fie inima, omule!

-Buna ziua!

-Te-as ruga de vrei, sa ma ajuti, sa castig un ban. Poate ai ceva de munca pentru mine?

-Pai…nu stiu ce sa spun…Daca vrei sa muncesti pentru mine atunci trebuie sa gasesc o solutie sa castig mai mult ca sa am de unde te plati.

-Bunule, de vrei sa ma ajuti, nu o sa-ti para rau…

Omul nostru statu si se gandi. Era entuziasmat nu neaparat pentru ca trebuia sa ajute pe acest om la nevoie ci pentru ca avea un motiv intemeiat sa castige mai multi bani. Ideea de a avea un lucrator pentru el, il incanta si-i dadea putere in sine. Se framanta si in cele din urma ii spuse  saracului.

-Ma invoiesc sa lucrezi pentru mine. Iti dau doi dinari pe zi daca ma ajuti sa fac macar patru dinari pe zi. Ce stii sa faci mai bine?

-Pai…stiu sa ma rog …atat!

-Cum adica stii sa te rogi?

-Adica e singura indeletnicire cu care ma ocup. Si-mi ia mai tot timpul.

-Asa si? Cum poti sa castigi bani din asta?

-Pai nu castig bani…traiesc din mila Domnului. Tocmai de aceea, am venit sa ma invoiesc cu tine, la lucru.

-Si cum pot eu sa angajez un rugator? Cine a mai auzit de asa o meserie? Auzi la el: rugator!!

-Eu pot face ce-mi ceri dar m-ai intrebat ce stiu sa fac eu mai bine…Eu doar ti-am raspuns.

-Bine!! Uite cum facem!! Tu te rogi ca eu sa fac bani si daca fac macar 4 dinari pe zi in plus fata de cat castig acum , 2 sunt ai tai. Daca nu fac, atunci …nu am ce munca sa-ti dau ca risc sa pierd cu tine decat sa castig.

Omul rugator se invoi la lucru. Toata ziulica se ruga pentru stapanul lui. Si in fiecare zi, stapanul castiga 4 dinari, din care 2 ii dadea lucratorului.

Zilele treceau si omul nostru facea din ce in ce mai multi bani datorita rugaciunilor argatului. Afacerea lui sporea ca niciodata. Mirat peste masura de dinarii care veneau in numar mare, intr-o zi, il intreba pe rugator.

-Spune-mi si mie rugatorule, ce spui in rugaciunea ta, de castig banii cu atata usurinta?

Rugatorul, isi incrunta usor sprancenele si spuse:

-Cand ma rog, spun asa: „Doamne, da acestuia mila mea pentru el si mie da-mi mila lui peste mine”

Auzind acestea, omul nostru se tulbura caci intotdeauna isi dorea mai mult si mai mult …si niciodata nu era multumit de cat castiga. Statu pe ganduri si-i spuse:

-Sa inteleg ca eu castig multi dinari din mila ta?

-Omule, mila nu este a mea ci a Domnului pentru tine. Cu cat mila Domnului e mai mare pentru om, cu atat omul e mai castigat.

-Si atunci? Tu de ce nu castigi mai multi bani ca mine? Doar te rogi intr-atat..

-Pentru ca de as castiga bani multi, n-as mai avea mila pentru nimeni. As fi precocupat doar de mine, sa castig mai mult. Si daca mila nu am, nimic nu am. Cu cat ma rog mai mult pentru tine, tu castigi ce ti-ai dorit si eu castig ce-mi doresc: mila Domnului.

-Si la ce iti ajuta ma rog, mila Domnului?

-Prin mila Domnului, voi ajunge in Imparatie. Acolo nu-mi va lipsi nimic niciodata. Dar vezi tu…fara tine nu as fi putut ajunge acolo…trebuia sa gasesc un om vesnic nemultumit de care sa mi se faca mila. Trebuia sa „angajez” un om pentru  a ajunge in Imparatie. Iti multumesc! Acum plec linistit…mila Domnului sa ramana peste tine!

Omul bogat ramase tacut.Tocmai cand credea ca a devenit mai bogat si indeajuns de puternic sa aiba si el lucratori, se trezi „angajat” de propriul lui lucrator si bogat prin rugaciunile acestuia. Astfel ca, se decise sa caute si el un om de care sa i se faca mila, pentru a se ruga si a spori in aflarea acelei Imparatii in care nimic nu lipseste.

 

 

 

Cerul din noi

2fb0ed6b2210f291bb8fbe06edce41f2

Din ceruri , 9 de toate

S-au desprins, ingerii pe rand

Au curs ca niste gratii, pe pamant.

Ca ploaia binecuvantata

Au incoltit in inimile oamenilor

Semintele vesnice ale imparatiei raiului.

De atunci, cerul a incoltit pe pamant

Si pamantul dospeste ingerii din noi

Rand, pe rand…

De vrei sa cuceresti cerul cu al sau alai

Sapa adanc in tine, in pamantul care-l ai!

 

 

 

 

Dincolo de mine

cross

Cat harul Tau, Doamne, a fost peste  mine

Toate au fost preafrumoase si bune.

Cand harul  Tau, Doamne, a plecat de la mine

Toate cele  bune  s-au risipit,

Si-a ramas nimicul din mine.

Dar si din nimic, Doamne

Am incercat a darui

Si inima indata se rani

Sangele ei curgea din nimic

Catre mine

Si-asa am aflat, ca dincolo de nimic

Si de mine,

E crucea, in sine!

Cand fac bine, fac bine?

In ultima vreme, tot aud ca binele se face la cerere. Ca nu trebuie sa ajuti daca nu ti se cere. Ca daca faci asta si oferi ajutorul cuiva  fara sa ti se ceara atunci ai tu o problema: aceea a salvatorului. Si totusi, mai facem bine sau nu? Daca ne luam dupa cererea din piata, ar trebui sa nu mai facem bine deloc. Unde nu-i  cerere, nu-i nici oferta. Deci nu-i nimic.

Ar trebui poate ca  fiecare sa stea in banca lui, separat cumva de aproapele lui sau intr-o comuniune stearpa?  In ziua de azi, lumea nu mai cere sau mai bine zis, cer cei care deja au si nu cer, cei care nu au.  La tot pasul te izbesti de oameni care cer dar care traiesc bine si cer din lacomie si de oameni care desi sunt saraci, nu cer. O sa spuneti ca isi merita soarta, nu? Si unii si altii. Pentru ca fiecare atrage ceea ce emana. Si banul trage la ban si paduchele la paduche. Ceea ce este adevarat. Doar in parte.

Adevarat este ca legea atractiei functioneaza. Adevarat este ca ce semanam, culegem si ce emanam, primim. Adevarat este si ca aceasta lege a atractiei functioneaza in lumea creata. Adevarat este ca in lumea necreata din care izvoraste lumea noastra creata, legea atractiei  nu mai functioneaza. Daca in lumea creata, „bine faci, bine gasesti” se adevereste, in lumea necreata poate fi si invers: „bine faci, rau gasesti.” As putea spune ca  legea atractiei e pe invers chiar. Se inverseaza raportul.  Depinde ce alegem in viata si la care din cele doua lumi ne raportam. Depinde catre ce tintim in aceasta viata. Hristos si sfintii Lui au facut numai bine si cam toti au fost omorati in aceasta lume dar au cucerit lumea cealalta si vesnica.

Legea atractiei este din vechi. Si nu din energia noua, cum se spune in new age. Adica energia „noua” din new age este veche dar vine sub o forma noua. Aceeasi Marie cu alta palarie. In vechiul Testament se spune clar: „ochi pentru ochi si dinte pentru dinte.”Altfel spus, este legea atractiei. In noul Testament, Hristos spune sa intoarcem obrazul dusmanului. Sa intoarcem raului, cu bine. Sa inversam raportul. Dar Hristos nu spune si cum ne  va fi daca vom intoarce obrazul. Nu spune imediat dar spune mai tarziu ucenicilor ca vor fi prigoniti in numele Lui. Si asa a fost!  Hristos ne scoate din legea atractiei care e din vechi, ne cheama sa inversam raportul ei, sa avem curajul de a nu ne mai raporta doar la lumea creata ci si la lumea necreata.  Hristos ne cheama la viata vesnica si pentru aceasta noi trebuie sa iesim din lumea creata si din legea atractiei care este veche.

Faptul ca new age-ul prezinta legea atractiei ca fiind noua este pentru ca folosesc alti termeni noi pentru a descrie aceeasi lege veche de mii de ani. Din pacate, nu legea atractiei ne va scoate din circul asta planetar si din 3D. Ba dimpotriva! Legea atractiei ne va afunda in vechi de-a binelea. Si afundandu-ne in vechi, vom dori sa iesim. Si cum? Tot new age-ul ne spune: vom ascensiona in 5D prin propriile puteri. Si cum vom ascensiona? Prin dorinta! Prin legea atractiei. Vom fugi din acest 3D in 5D unde ne va fi mai bine. Si cum dar? Printr-o lege din 3D, as spune 2 D.  Acum cativa ani buni am crezut cu indarjire acestea. Acum imi vine sa rad si sa plang. Aceasta ascensiune este ca si cum te-ai pregati sa faci un salt de pe un munte si sa zbori ..si la un moment dat ori cazi si mori, ori  te trezesti din vis si-ti dai seama ca tu erai defapt in pat la tine si trebuie doar sa te dai jos din pat. ‘Trezirea’ din new age este o adormire totala in fapt. Nu are legatura cu trezvirea despre care vorbesc sfintii.. Ba sunt opuse total.

Ca sa revenim la subiect. „Bun este numai Dumnezeu”, spune Hristos. Si stie El ce spune.

Nu poti fi bun atat timp cat tu te raportezi doar la lumea creata. Totusi daca asta alegi sa vezi doar lumea creata atunci fii bun atat cat poti si vei atrage binele. Poti fi bun, partial. Dar nu vei atrage si lumea lui Dumnezeu fara de El.. Si binele tau nu va strapunge lumea necreata si vesnicia. Adica vei face  „bine” dupa intelegerea ta, dupa cat te tin bateriile. Cand nu o sa mai ai baterii, atunci vei sti ca e momentul sa treci in alta etapa, a lumii necreate. Abia atunci il cunosti pe Dumnezeu si devii partas la lumea vesnica inca de aici.

Daca nu ti-ai atins golul si nu ti-ai golit bateriile este pentru ca egoul inca iti mai spune ca poti crea tu ce vrei prin legea atractiei. Si poti crea! O vreme! Pana ce nu va mai merge nimic..atunci ai de ales: ori esti sincer cu tine insuti si iti vezi lipsurile de care tot ai fugit, ori  te minti pe tine si continui cu legea atractiei la nesfarsit desi te misti in gol.  Ori iti vezi goliciunea si te imbraci in Adevarul Hristos, ori te prefaci ca nu esti gol si continui sa-ti atragi masti.  Mda..momentul Adevarului absolut si sublim  e greu de infruntat. Adevarurile relative sunt foarte confortabile si siropoase si-ti promit o lume buna si usoara. Adevarul Hristos vine cu o cruce care ne sperie. Desi aceasta cruce tot El o poarta pentru noi si prin El dobandim viata cea vesnica  si redevenim nemuritori.

Aceasta e calea stramta. Aceea care nu te expandeaza ci te comprima. Aceea in care legea atractiei si a oglinzii nu mai functioneaza ca in lumea creata. Aceea in care iubirea despre care vorbesc new ageistii nu mai e doar din varful buzelor si nici din suprafata  siropoasa a inimii ci este din adancul inimii, din duhul lui Hristos. Aceasta e calea si este singura care duce la Viata cea vie si vesnica. Nu in 5D, nu in alte dimensiuni care sunt create si iluzorii pana la urma. Ci direct in Imparatie ne duce Hristos, de mana cu noi, spre vesnicia raiului.

Si da, pe aceasta cale facem bine si fara sa ni se ceara. Dar nu cu forta! Caci atunci cand esti cu Hristos in inima, El este cel bun si nu tu. El este cel care intinde mana prin tine, catre aproape.  Si El nu ajuta cu forta pe nimeni! El ajuta pe cei care sunt in nevoie adevarata.  Pe cei care cer  si fara cuvinte chiar , dar din inima si nu din varful buzelor.

Si da! Pe aceasta cale, suferim. Nu noi. Ci duhul Lui sufera in noi. Si plange!  Si poate unii  ne rastignim si murim..cum au murit sfintii.  Dar moartea e doar puntea catre viata cea vie si fara de sfarsit.Moartea in Hristos este o binecuvantare si un dar mai pretios ca nasterea.

Acum mai ramane sa ne intrebam: binele care il fac este al meu sau al lui Hristos din mine? Dupa raspuns ne vom da seama in care si pentru care,  din lumi traim, in cea creata sau in cea necreata?

mana-cu-umbra

Cand lumile s-au intors pe dos

 

c2145120

Cand cerul s-a intors pe dos

Tot raiul s-a scurs peste capul meu

Atunci am crezut ca eu sunt dumnezeu.

Si crezand acestea,  firea mea, s-a intors si ea

Mi-am vazut nimicul, si-am stiut ca sunt eu.

Cand pamantul s-a intors pe dos

M-am trezit, culmea! Cu capu-n pamant

Si cu picioarele la cer!

Atunci, desi eram tot  nimic

Domnul imi spala picioarele in cer!

Cand lumile s-au intors pe dos

Am aflat cine sunt eu..