Pilda cumparatorului bogat

parable-of-talents.jpg

Era odata un om, care in fiecare zi isi dorea sa castige mai multi bani…Nu era sarac. Era un om care traia si o ducea bine. Insa niciodata nu se multumea cu putin. Isi dorea mai mult si reusea de la o zi la alta, sa stranga ceva avere.

Intr-o zi, ajunse la usa lui un strain.

-Buna sa-ti fie inima, omule!

-Buna ziua!

-Te-as ruga de vrei, sa ma ajuti, sa castig un ban. Poate ai ceva de munca pentru mine?

-Pai…nu stiu ce sa spun…Daca vrei sa muncesti pentru mine atunci trebuie sa gasesc o solutie sa castig mai mult ca sa am de unde te plati.

-Bunule, de vrei sa ma ajuti, nu o sa-ti para rau…

Omul nostru statu si se gandi. Era entuziasmat nu neaparat pentru ca trebuia sa ajute pe acest om la nevoie ci pentru ca avea un motiv intemeiat sa castige mai multi bani. Ideea de a avea un lucrator pentru el, il incanta si-i dadea putere in sine. Se framanta si in cele din urma ii spuse  saracului.

-Ma invoiesc sa lucrezi pentru mine. Iti dau doi dinari pe zi daca ma ajuti sa fac macar patru dinari pe zi. Ce stii sa faci mai bine?

-Pai…stiu sa ma rog …atat!

-Cum adica stii sa te rogi?

-Adica e singura indeletnicire cu care ma ocup. Si-mi ia mai tot timpul.

-Asa si? Cum poti sa castigi bani din asta?

-Pai nu castig bani…traiesc din mila Domnului. Tocmai de aceea, am venit sa ma invoiesc cu tine, la lucru.

-Si cum pot eu sa angajez un rugator? Cine a mai auzit de asa o meserie? Auzi la el: rugator!!

-Eu pot face ce-mi ceri dar m-ai intrebat ce stiu sa fac eu mai bine…Eu doar ti-am raspuns.

-Bine!! Uite cum facem!! Tu te rogi ca eu sa fac bani si daca fac macar 4 dinari pe zi in plus fata de cat castig acum , 2 sunt ai tai. Daca nu fac, atunci …nu am ce munca sa-ti dau ca risc sa pierd cu tine decat sa castig.

Omul rugator se invoi la lucru. Toata ziulica se ruga pentru stapanul lui. Si in fiecare zi, stapanul castiga 4 dinari, din care 2 ii dadea lucratorului.

Zilele treceau si omul nostru facea din ce in ce mai multi bani datorita rugaciunilor argatului. Afacerea lui sporea ca niciodata. Mirat peste masura de dinarii care veneau in numar mare, intr-o zi, il intreba pe rugator.

-Spune-mi si mie rugatorule, ce spui in rugaciunea ta, de castig banii cu atata usurinta?

Rugatorul, isi incrunta usor sprancenele si spuse:

-Cand ma rog, spun asa: „Doamne, da acestuia mila mea pentru el si mie da-mi mila lui peste mine”

Auzind acestea, omul nostru se tulbura caci intotdeauna isi dorea mai mult si mai mult …si niciodata nu era multumit de cat castiga. Statu pe ganduri si-i spuse:

-Sa inteleg ca eu castig multi dinari din mila ta?

-Omule, mila nu este a mea ci a Domnului pentru tine. Cu cat mila Domnului e mai mare pentru om, cu atat omul e mai castigat.

-Si atunci? Tu de ce nu castigi mai multi bani ca mine? Doar te rogi intr-atat..

-Pentru ca de as castiga bani multi, n-as mai avea mila pentru nimeni. As fi precocupat doar de mine, sa castig mai mult. Si daca mila nu am, nimic nu am. Cu cat ma rog mai mult pentru tine, tu castigi ce ti-ai dorit si eu castig ce-mi doresc: mila Domnului.

-Si la ce iti ajuta ma rog, mila Domnului?

-Prin mila Domnului, voi ajunge in Imparatie. Acolo nu-mi va lipsi nimic niciodata. Dar vezi tu…fara tine nu as fi putut ajunge acolo…trebuia sa gasesc un om vesnic nemultumit de care sa mi se faca mila. Trebuia sa „angajez” un om pentru  a ajunge in Imparatie. Iti multumesc! Acum plec linistit…mila Domnului sa ramana peste tine!

Omul bogat ramase tacut.Tocmai cand credea ca a devenit mai bogat si indeajuns de puternic sa aiba si el lucratori, se trezi „angajat” de propriul lui lucrator si bogat prin rugaciunile acestuia. Astfel ca, se decise sa caute si el un om de care sa i se faca mila, pentru a se ruga si a spori in aflarea acelei Imparatii in care nimic nu lipseste.

 

 

 

Cerul din noi

2fb0ed6b2210f291bb8fbe06edce41f2

Din ceruri , 9 de toate

S-au desprins, ingerii pe rand

Au curs ca niste gratii, pe pamant.

Ca ploaia binecuvantata

Au incoltit in inimile oamenilor

Semintele vesnice ale imparatiei raiului.

De atunci, cerul a incoltit pe pamant

Si pamantul dospeste ingerii din noi

Rand, pe rand…

De vrei sa cuceresti cerul cu al sau alai

Sapa adanc in tine, in pamantul care-l ai!

 

 

 

 

Dincolo de mine

cross

Cat harul Tau, Doamne, a fost peste  mine

Toate au fost preafrumoase si bune.

Cand harul  Tau, Doamne, a plecat de la mine

Toate cele  bune  s-au risipit,

Si-a ramas nimicul din mine.

Dar si din nimic, Doamne

Am incercat a darui

Si inima indata se rani

Sangele ei curgea din nimic

Catre mine

Si-asa am aflat, ca dincolo de nimic

Si de mine,

E crucea, in sine!

Cand fac bine, fac bine?

In ultima vreme, tot aud ca binele se face la cerere. Ca nu trebuie sa ajuti daca nu ti se cere. Ca daca faci asta si oferi ajutorul cuiva  fara sa ti se ceara atunci ai tu o problema: aceea a salvatorului. Si totusi, mai facem bine sau nu? Daca ne luam dupa cererea din piata, ar trebui sa nu mai facem bine deloc. Unde nu-i  cerere, nu-i nici oferta. Deci nu-i nimic.

Ar trebui poate ca  fiecare sa stea in banca lui, separat cumva de aproapele lui sau intr-o comuniune stearpa?  In ziua de azi, lumea nu mai cere sau mai bine zis, cer cei care deja au si nu cer, cei care nu au.  La tot pasul te izbesti de oameni care cer dar care traiesc bine si cer din lacomie si de oameni care desi sunt saraci, nu cer. O sa spuneti ca isi merita soarta, nu? Si unii si altii. Pentru ca fiecare atrage ceea ce emana. Si banul trage la ban si paduchele la paduche. Ceea ce este adevarat. Doar in parte.

Adevarat este ca legea atractiei functioneaza. Adevarat este ca ce semanam, culegem si ce emanam, primim. Adevarat este si ca aceasta lege a atractiei functioneaza in lumea creata. Adevarat este ca in lumea necreata din care izvoraste lumea noastra creata, legea atractiei  nu mai functioneaza. Daca in lumea creata, „bine faci, bine gasesti” se adevereste, in lumea necreata poate fi si invers: „bine faci, rau gasesti.” As putea spune ca  legea atractiei e pe invers chiar. Se inverseaza raportul.  Depinde ce alegem in viata si la care din cele doua lumi ne raportam. Depinde catre ce tintim in aceasta viata. Hristos si sfintii Lui au facut numai bine si cam toti au fost omorati in aceasta lume dar au cucerit lumea cealalta si vesnica.

Legea atractiei este din vechi. Si nu din energia noua, cum se spune in new age. Adica energia „noua” din new age este veche dar vine sub o forma noua. Aceeasi Marie cu alta palarie. In vechiul Testament se spune clar: „ochi pentru ochi si dinte pentru dinte.”Altfel spus, este legea atractiei. In noul Testament, Hristos spune sa intoarcem obrazul dusmanului. Sa intoarcem raului, cu bine. Sa inversam raportul. Dar Hristos nu spune si cum ne  va fi daca vom intoarce obrazul. Nu spune imediat dar spune mai tarziu ucenicilor ca vor fi prigoniti in numele Lui. Si asa a fost!  Hristos ne scoate din legea atractiei care e din vechi, ne cheama sa inversam raportul ei, sa avem curajul de a nu ne mai raporta doar la lumea creata ci si la lumea necreata.  Hristos ne cheama la viata vesnica si pentru aceasta noi trebuie sa iesim din lumea creata si din legea atractiei care este veche.

Faptul ca new age-ul prezinta legea atractiei ca fiind noua este pentru ca folosesc alti termeni noi pentru a descrie aceeasi lege veche de mii de ani. Din pacate, nu legea atractiei ne va scoate din circul asta planetar si din 3D. Ba dimpotriva! Legea atractiei ne va afunda in vechi de-a binelea. Si afundandu-ne in vechi, vom dori sa iesim. Si cum? Tot new age-ul ne spune: vom ascensiona in 5D prin propriile puteri. Si cum vom ascensiona? Prin dorinta! Prin legea atractiei. Vom fugi din acest 3D in 5D unde ne va fi mai bine. Si cum dar? Printr-o lege din 3D, as spune 2 D.  Acum cativa ani buni am crezut cu indarjire acestea. Acum imi vine sa rad si sa plang. Aceasta ascensiune este ca si cum te-ai pregati sa faci un salt de pe un munte si sa zbori ..si la un moment dat ori cazi si mori, ori  te trezesti din vis si-ti dai seama ca tu erai defapt in pat la tine si trebuie doar sa te dai jos din pat. ‘Trezirea’ din new age este o adormire totala in fapt. Nu are legatura cu trezvirea despre care vorbesc sfintii.. Ba sunt opuse total.

Ca sa revenim la subiect. „Bun este numai Dumnezeu”, spune Hristos. Si stie El ce spune.

Nu poti fi bun atat timp cat tu te raportezi doar la lumea creata. Totusi daca asta alegi sa vezi doar lumea creata atunci fii bun atat cat poti si vei atrage binele. Poti fi bun, partial. Dar nu vei atrage si lumea lui Dumnezeu fara de El.. Si binele tau nu va strapunge lumea necreata si vesnicia. Adica vei face  „bine” dupa intelegerea ta, dupa cat te tin bateriile. Cand nu o sa mai ai baterii, atunci vei sti ca e momentul sa treci in alta etapa, a lumii necreate. Abia atunci il cunosti pe Dumnezeu si devii partas la lumea vesnica inca de aici.

Daca nu ti-ai atins golul si nu ti-ai golit bateriile este pentru ca egoul inca iti mai spune ca poti crea tu ce vrei prin legea atractiei. Si poti crea! O vreme! Pana ce nu va mai merge nimic..atunci ai de ales: ori esti sincer cu tine insuti si iti vezi lipsurile de care tot ai fugit, ori  te minti pe tine si continui cu legea atractiei la nesfarsit desi te misti in gol.  Ori iti vezi goliciunea si te imbraci in Adevarul Hristos, ori te prefaci ca nu esti gol si continui sa-ti atragi masti.  Mda..momentul Adevarului absolut si sublim  e greu de infruntat. Adevarurile relative sunt foarte confortabile si siropoase si-ti promit o lume buna si usoara. Adevarul Hristos vine cu o cruce care ne sperie. Desi aceasta cruce tot El o poarta pentru noi si prin El dobandim viata cea vesnica  si redevenim nemuritori.

Aceasta e calea stramta. Aceea care nu te expandeaza ci te comprima. Aceea in care legea atractiei si a oglinzii nu mai functioneaza ca in lumea creata. Aceea in care iubirea despre care vorbesc new ageistii nu mai e doar din varful buzelor si nici din suprafata  siropoasa a inimii ci este din adancul inimii, din duhul lui Hristos. Aceasta e calea si este singura care duce la Viata cea vie si vesnica. Nu in 5D, nu in alte dimensiuni care sunt create si iluzorii pana la urma. Ci direct in Imparatie ne duce Hristos, de mana cu noi, spre vesnicia raiului.

Si da, pe aceasta cale facem bine si fara sa ni se ceara. Dar nu cu forta! Caci atunci cand esti cu Hristos in inima, El este cel bun si nu tu. El este cel care intinde mana prin tine, catre aproape.  Si El nu ajuta cu forta pe nimeni! El ajuta pe cei care sunt in nevoie adevarata.  Pe cei care cer  si fara cuvinte chiar , dar din inima si nu din varful buzelor.

Si da! Pe aceasta cale, suferim. Nu noi. Ci duhul Lui sufera in noi. Si plange!  Si poate unii  ne rastignim si murim..cum au murit sfintii.  Dar moartea e doar puntea catre viata cea vie si fara de sfarsit.Moartea in Hristos este o binecuvantare si un dar mai pretios ca nasterea.

Acum mai ramane sa ne intrebam: binele care il fac este al meu sau al lui Hristos din mine? Dupa raspuns ne vom da seama in care si pentru care,  din lumi traim, in cea creata sau in cea necreata?

mana-cu-umbra

Cand lumile s-au intors pe dos

 

c2145120

Cand cerul s-a intors pe dos

Tot raiul s-a scurs peste capul meu

Atunci am crezut ca eu sunt dumnezeu.

Si crezand acestea,  firea mea, s-a intors si ea

Mi-am vazut nimicul, si-am stiut ca sunt eu.

Cand pamantul s-a intors pe dos

M-am trezit, culmea! Cu capu-n pamant

Si cu picioarele la cer!

Atunci, desi eram tot  nimic

Domnul imi spala picioarele in cer!

Cand lumile s-au intors pe dos

Am aflat cine sunt eu..

 

 

 

Si mortii zambesc…

400x410.jpg

Vine o vreme

Cand mortii zambesc

Si iubesc mai frumos ca cei vii.

Vine o vreme

Cand pacea mortilor

Pare mai vie decat moartea celor vii.

Vine o vreme

Ca iubirea pluteste  printre cei vii,

Moarta fiind.

Vine o vreme

Cand bucuria moarta de pe chipuri

Nu va mai lasa tristetea vie sa respire.

Vine vremea si acum a venit

Cand mortii ii ingroapa pe cei vii.