Povestea raului tricolor si a lupului alb

Povestea raului tricolor si a lupului alb

In vremuri de demult curgea frumos un rau ..Se impartea in 3 brate si culorile lui erau: rosu, galben si albastru. Acest rau brazda o tara sfanta. Rosie ii era puterea acestui rau, galbena ii era stralucirea si albastru ca cerul ii era nemarginirea.
Oamenii de pe acest meleag scaldat de raul tricolor erau oameni falnici, curajosi si iubitori. In fiecare zi ei mergeau la rau si raul le spunea povestea lui dar si povestea fiecaruia. Acolo ei isi gaseau implinirea si toate povestile lor se scaldau in aceste ape. Raul era magic. Avea puterea de a trimite oamenii in trecut sau in viitor dupa cum le era dat.
Nu exista un imparat in acest regat. Poate ca imparatul exista dar nimeni nu-l vazuse vreodata. Cu siguranta lasase drept ghidare pentru oamenii lui acest rau miraculos.
Vanturile dinspre miazazi si miazanoapte se adunau intotdeauna la taifas cu raul nostru. Ele se sfatuiau cum sa aduca ploaie buna pe pamant, roua cea binecuvantata, soarele insusi asista la sedintele fortelor ceresti. Tot cerul dar si pamantul se intalnea in acest rau tricolor pentru a aduce viata buna si bunastare intregului tinut.
Se spune ca si ingerii din cer coborau la sfat pe malul raului terestru.
Insa era o lege nescrisa si totusi stiuta de toti: nimeni nu avea voie sa se scalde in acest rau decat intr-o singura zi a anului cand raul isi aduna culorile in una. Atunci a te scalda in el era o binecuvantare.
Intr-o zi insa, un strain ajunsese pe aceste meleaguri. Auzise de legea nescrisa si de toti stiuta dar nu tinu cont de ea. Curios din fire si auzind de puterile magice si nebanuite ale raului se hotara sa se scalde in el. Cand intra in apa raului un vortex se facu ca o palnie si inghiti in interiorul lui pe strainul curios. Vantul incepu sa bata tare, nori grei se adunara pe cer, ploaia cobora peste acest tinut mult timp si oamenii devenira ingrijorati de soarta lor.
Nu mare le fu surpriza cand dintr-odata raul disparu ca si cum ar fi fost inghitit cat era de mare de tinutul sfant.
Mare le fu ingrijorarea tuturor ..se adunara cu mic, cu mare si se rugara la bunul Creator sa le dea o ghidare.
Atunci din cer o raza de lumina cobora. Ea prinse glas si zise:
-Nimeni strain nu va putea cunoaste puterea infinita! Nici din cer, nici de pe Pamant!
-Dar Doamne, noi ce vina avem? Vrem raul nostru inapoi ..
-Voi dara vinovati nu sunteti decat ca n-ati pazit destul comoara infinita .
-Dar Doamne de unde sa stim noi, strainii ca exista? Am crezut ca suntem doar NOI, oamenii de aicea..
-Strainii acestia au coborat din Cer..si cum nimica nu-i intamplator ..iata ei au venit sa fure: cunoasterea, simtirea, magia raului povestitor si darurile voastre. Nu este vina voastra. E a lor! Insa asa este mai bine ..ca raul Noi sa-l protejam si sa-l ascundem de ochi straini ce cauta comori dar nu in tara lor ci in alte tari de creatori. Pana cand vom fi siguri, acest rau il veti vedea din nou la vremea cuvenita.Totusi amintirea lui va va fi de-ajuns. Atunci cand raul vi-l veti aminti, el va curge din nou prin voi ca suflete de romani. Atunci toata cunoasterea o veti avea si taine multe veti deslusi din Cer si de pe Pamant. Si multi straini va vor curta ..pentru a gasi comori la voi pe acest tinut sfant. Vor cauta si raul si culoarea si magia si comoara.Toate acestea insa vor fi in voi adanc si bine ascunse de ochii rai iscoditori ai celor ce cu lacomie vor sa ia ce nu este a lor.
Asa le vorbise o raza de lumina. Parea doar o raza. Dar atat de puternica ca ochii cu greu puteau privi la ea ..Ca un laser se retrasese undeva in Cer si privea la dansii.
Cam tristi, nedumeriti si chiar confuzi oamenii se dusera la casele lor. In inima lor incoltea ca un venin, un sentiment ciudat ce nu-l mai cunoscura pana atunci: vinovatia. Cu totii se intrebara de ce oare nu avusesera mai multa grija de raul magic? Ce vor face ei acum fara el? Cu cine se mai sfatuiau? Cum aduceau ploaia pe pamant si roadele bunastarii?
Cu gandul la raul lor ..sufletul se intrista mereu..mai mult se ingreuna si viata li se parea mai grea..Nimic nu mai mergea ca inainte ..Totul parea mai greu, munca era mai multa, supararea mai mare si vinovatia crestea si mai mult in inima lor ..pana cand ..uitarea lua locul tuturor aspectelor. Uitarea se aseza peste sufletele lor ca o patura ce le acoperea supararea. Iar sub plapuma uitarii statea vinovotia si amintirea. Daca vinovatia mai scotea capul de sub plapuma, ei bine ..amintirea parea din ce in ce mai stearsa ca si cum raul nici nu fusese vreodata acolo ..
Asa trecura ani si ani de zile..zeci de ani ..mii…zeci de mii ..amintirea vremurilor de demult se sterse parca si uitarea le acoperea inimile brazdate candva de raul magic.
La vremea cuvenita raul avea sa iasa iar la suprafata ..atunci cand nimeni nu-si va aminti de el. Coborat in strafundurile pamantului, raul insa veghea asupra tinutului si-si pregatea iesirea din nou la suprafata. Pentru aceasta insa oamenii trebuiau sa-si aduca aminte. De ei..de raul cu miracole..de taramul lor cel sfant de odinioara. Insa multi straini invadasera tara si multi din ei cautau comoara ce statea ascunsa adanc in pamant. Altii parasisera tara si plecara departe pe alte taramuri nemultumiti fiind de problemele ce zilnic ii apasau in tara.
Adesea doar curcubeul de pe cer le mai amintea de raul ce fusese multicolor..atunci bunicii spuneau copiiilor povestea raului.
-Cand se va intoarce raul la noi? Intrebara copiii pe bunic
-Cand ne vom aduce aminte de el ..spuse bunicul ingandurat.
-Cum putem face asta? intrebara copiii curiosi
-Doar povestiti si voi la randul vostru ..oamenii isi vor aminti ..dar mai ales copiii.
-Bunicule …raul acesta va veni din nou la noi ..el va tasni din pamant asa ..ca o fantana arteziana.
-Asa va fi ..dar pana atunci ..multe va suferi acest popor. Vor cauta comori in alte tari, vor cauta departe ca sa gaseasca aproape..caci raul e in sufletul lor.
-E si in al meu, bunicule ?
-Oh da ! In fiecare din noi este ..
-Atunci inseamna ca nu l-am pierdut asa este?
-Mda…nu-l mai vedem ..ca si un rau dar este in fiecare suflet de roman .
-Eu sunt mandru ca sunt roman .
-Asa si trebuie sa fii ..copil drag. Acum culca-te ..dormi linistit si sa ai vise frumoase.
-Noapte buna bunicule! Esti cel mai bun bunic si te iubesc din toata inima mea.
Bunicul zambi. O lumina se aseza pe fata lui. Isi imbratisa nepotul si il saruta pe frunte.
In somn ..Traian visa cum calarea un falnic cal. In mana purta un steag cu cap de lup si corp ca de dragon. Steagul era in 3 culori precum si raul.
Dimineata ii povesti bunicului visul sau.
-A fost steagul strabunilor nostri..il purtau in lupta. Suiera si speria dusmanii. Dar purta in el o taina..nimeni nu o stie ..dar cred ca are legatura cu raul tricolor.
-Bunicule dar ce legatura sa aiba raul cu un lup?
-Hmmm…Se spune ca a venit candva pe acest taram un Om falnic si curajos. Puterea lui era mare si credinta lui la fel. El a redescoperit raul ..l-a gasit in el. De atunci el a devenit ca un zeu. Putea vorbi cu animalele, cunostea tainele cerului si ale Pamantului. Lupii il ajutau in lupte, ei sunt animale care noaptea vad ca si ziua. De atunci a aparut acest steag..El aminteste de rau, de puterea de a fi si om si zeu in acelasi timp. Steagul asta e o taina.
-Am sa-mi fac un steag si eu ..ma ajuti?
-Mai bine deseneaza-l pe hartie ..
-Nu bunicule! Unul adevarat cu cap de lup ..si corp ca de dragon ..
-Te ajut ..
Bunicul lua o bucata de material si facu corpul dragonului. Facu capul de lup dintr-o bucata de carton. Apoi Traian colora capul de lup si corpul in rosu ,galben si albastru. Infinse un bat prin gura lupului si steagul era gata ..
-Multumesc bunicule. E asa frumos! Am sa ma joc cu el de-acum..
Bunicul zambi ..si gandul il purta catre strabuni. O usoara tristete ii invalui inima vazand cat de saracita era acum tara. Poate ca asta ne lipsea: capul de lup. Aveam nevoie de mai multa fermitate, de puterea lupului, de dibacia lui de a vedea si noaptea, de taria de a alunga dusmanii. Fara cap …corpul se zbate singur.Fara cap…nu puteam activa raul din interior. Doar raul chiar semana cu un sarpe..Dar acest sarpe avea nevoie de un cap puternic. Avea nevoie de o ghidare.
In acea noapte avu si el un vis. Visa un lup alb mare cu ochi albastri si foarte frumos. In prima clipa vru sa fuga. Apoi se gandi ca putea sa fuga dar si sa-l infrunte. Lupul il privea tinta in ochi. Il privi si el cu fermitate. Dura o clipa contactul dintre ei..si dintr-odata vazu cum lupul il imbratisa si amandoi se contopira in unul. Se trezi cu un simtamant tare bun si se simti mai puternic ca niciodata.
-Traiane ..vino sa-ti povestesc ce am visat.
Isi lua nepotul pe genunchi si ii povesti visul cu lupul alb.
-Bunicule ce inseamna acest vis?
-Inseamna ca pentru a readuce raul la suprafata avem nevoie sa ne unim cu lupul alb. Uite vezi steagul tau? Are un cap de lup si are si un corp de dragon ca un sarpe. Sarpele e raul ..dar n-am stiut pana acum ca avea nevoie de un cap de lup.
-Bunicule dar de ce cap de lup? De ce nu cap de sarpe?
-Daca ar fi avut cap de sarpe s-ar fi tarat numai pe pamant. Insa capul de lup …il face sa alerge, ii da putere, aproape ca zboara..e o taina aici! Sunt doua animale in una. Doua fiinte contopite. Asa cum fiinta mea s-a contopit cu cea a lupului alb.
-Si eu? Eu cum ma contopesc cu lupul alb?
-Aici e frumusetea. Cand unul singur se contopeste cu Lupul Alb, toti vor beneficia de aceasta unire. Este de-ajuns sa asculti ce-ti spun si chiar acum te contopesti si tu cu esenta Lupului alb. Pentru ca atunci cand Lupul se uneste cu raul, cu dragonul ..el suiera si toti aud glasul lui.
-Da nu se aude nimic bunicule..
-Auzi mai Traiane? Da tu auzi sunetul stelelor si al Universului ?
-Nu.
-Ei bine ..eu il aud. Si chiar daca nu auzi ceva …asta nu inseamna ca nu se aude. Animalele de exemplu aud f bine ..mai bine ca oamenii. Ele percep zgomote de la distante f mari.Vor auzi primele si vor da de stire in intreaga tara si lume ca Lupul Alb si Raul s-au contopit intr-una. De acum incolo ..va iesi la suprafata raul din noi si taramul va fi iar unul sfant. Strainii vor pleaca din tara si nu vor putea lua comorile noastre caci le va fi frica de suieratul Lupului alb. Si chiar se va auzi. Vor suiera Lupii albi in toata tara. Va fi strigatul puterii din noi. Va fi strigatul victoriei. Nu se vor speria decat cei care vor fi dusmani. Aceia vor pleca..caci nu vor mai suporta zgomotul. Restul ne vom bucura si dantui si hore vom face si ne vom veseli. Atunci Soarele si Luna pe cer se vor intalni si pentru prima oara se vor uni. Raul va straluci iar si toata tara va fi un curcubeu de lumina.
Bunicul privi la Traian. El inchise ochii si pe fata lui zari o mare lumina si un zambet larg. Dar si fermitate. Bunicul stiu atunci ca esenta Lupuil alb si a Raului se unira in el pentru totdeauna.
Acum erau doi. Suieratul incepu..
Si cu tine ..trei..suieratul se va inteti ..si tot asa, pana cand ne vom lua inapoi in maini taramul sfant de Dumnezeu binecuvantat.
Si asa este dragi copii! Daca veti visa pe lupul alb sau veti auzi un suierat atunci sa stiti ca vremurile au venit si voi faceti parte din Taramul binecuvantat unde Raul tricolor s-a creat si prin voi va izbucni si intreaga lume o va trezi!

A.T.2013

2 thoughts on “Povestea raului tricolor si a lupului alb

  1. Felicitari !
    Intr-adevar suntem binecuvantati, dar trebuie sa luam atitudine. Ne trebuie capul de Lup sa incepem sa suieram. Si sa fim MANDRI ca suntem romani. Prea multi au uitat sa fie mandri de acest lucru.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s